Conducerea Congregațională a Bisericii

„Tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim în Hristos un singur trup, şi fiecare în parte suntem mădulare unii altora.”
Romani 12:5 (NTR)

Cine conduce biserica dumneavoastră? Cine alege conducerea pastorală? Cine decide cum vor fi cheltuite zeciuielile şi darurile? Cine stabileşte ce credinţe şi practici vor călăuzi biserica dumneavoastră? Cine deţine proprietatea bisericii? Politica sau forma de guvernare a unei biserici determină răspunsurile la întrebări precum acestea.

Ce este conducerea congregaţională a bisericii?

Politica (polity) reprezintă modul în care funcţionează o organizaţie, precum o biserică — politicile care guvernează aspecte precum administrarea, luarea deciziilor, structura şi conducerea. Baptiştii diferă de majoritatea denominaţiunilor creştine în ceea ce priveşte politica bisericească. Diferenţa este evidentă mai ales în modul în care sunt conduse congregaţiile de creştini.

O diferenţă majoră între baptişti şi multe alte denominaţiuni este că nicio persoană şi niciun grup din afara unei congregaţii baptiste nu trebuie să aibă vreo autoritate asupra bisericii în ceea ce priveşte credinţele şi practicile religioase. Mai mult, toţi membrii părtăşiei bisericii trebuie să aibă o voce egală în conducerea bisericii.

Conducerea bisericii baptiste este adesea numită „democratică”. Într-un anumit sens, aşa este. Într-o democraţie, toţi oamenii au o voce egală în luarea deciziilor. Nicio persoană sau grup de persoane nu deţine controlul. Aşa trebuie să fie şi într-o biserică baptistă. Un mod în care este practicată conducerea democratică este faptul că fiecare membru al bisericii are dreptul de a vota asupra problemelor discutate în cadrul adunărilor administrative ale bisericii.

Pentru mulţi ne-baptişti, şi chiar pentru unii baptişti, acesta pare a fi un mod ciudat de funcţionare a unei biserici. A pune conducerea unei biserici în mâinile unor persoane care nu au o pregătire, educaţie sau chemare specială pare a fi o nebunie. De ce ar îndrăzni baptiştii să funcţioneze în acest fel?

Care sunt bazele conducerii congregaţionale?

Pentru baptişti, credinţele nu sunt doar compatibile cu forma de conducere, ci sunt şi fundamentale pentru aceasta. Prin urmare, convingerile baptiste de bază sunt legate de conducerea congregaţională.

Domnia lui Hristos. Vorbind strict, baptiştii nu cred într-o conducere democratică a bisericii. „Democratic” este un termen politic care înseamnă „poporul conduce”. Pentru baptişti, autoritatea supremă într-o biserică nu aparţine oamenilor, ci lui Isus Hristos. Isus este capul sau Domnul bisericii (Efeseni 4:15; Filipeni 2:11). Poate că un termen descriptiv adecvat pentru conducerea bisericii baptiste ar fi „teo-democratic”, însemnând conducerea lui Dumnezeu prin intermediul tuturor oamenilor.

Autoritatea Bibliei. Baptiştii cred că forma congregaţională de conducere reflectă cel mai bine practicile acelor biserici descrise în Noul Testament. De exemplu, membrii unei biserici, acţionând împreună, şi nu o singură persoană sau un grup, luau deciziile importante (Faptele Apostolilor 6:1-6; 13:1-3; 15:22; 2 Corinteni 8:1-13).

Mântuirea numai prin har, prin credinţă. Baptiştii cred că toate persoanele răscumpărate au ajuns la credinţa mântuitoare în Hristos prin har, nu prin fapte, statut social sau orice altceva (Efeseni 2:8-10). Terenul de la poalele crucii este egal pentru toţi. Prin urmare, niciun baptist nu trebuie să domine peste altul. Astfel, o biserică trebuie să fie condusă de toţi oamenii împreună, sub domnia lui Hristos.

Competenţa sufletului şi preoţia credincioşilor. Oamenii au o competenţă dată de Dumnezeu pentru a cunoaşte şi a urma voia Sa. Cei care răspund prin credinţă darului harului lui Dumnezeu pentru mântuire devin „preoţi credincioşi” (1 Petru 2:9; Apocalipsa 5:1-10). Fiecare preot credincios are acces direct la Dumnezeu prin Scripturi şi rugăciune şi este liber, sub călăuzirea Duhului Sfânt, să determine voia lui Dumnezeu. Mai mult, fiecare credincios face parte dintr-o „preoţie împărătească”, în care Isus Hristos este Marele Preot (Evrei 7–10). Această preoţie este o părtăşie în care fiecare preot credincios trebuie să caute călăuzirea lui Dumnezeu ca parte cooperantă a acestei părtăşii.

Membri ai bisericii regeneraţi şi botezaţi ca credincioşi. Baptiştii susţin cu tărie învăţătura biblică potrivit căreia o biserică trebuie să fie alcătuită numai din cei care au fost mântuiţi prin credinţa în Hristos şi care au experimentat botezul prin scufundare ca mărturie a credinţei. Prin urmare, o biserică este o părtăşie a credincioşilor botezaţi sau, spus altfel, o comunitate de preoţi credincioşi. Conducerea bisericii nu este în mâinile unuia sau ale câtorva, ci ale tuturor membrilor.

Întrebări şi aspecte importante

Bazele conducerii congregaţionale sunt biblice şi sunt clar legate de convingerile baptiste fundamentale. Totuşi, oamenii au uneori întrebări despre această formă de conducere:

Cine este responsabil? În lumea afacerilor, preşedintele sau directorul executiv (CEO) al unei organizaţii este adesea considerat persoana responsabilă. Prin urmare, este firesc ca mulţi oameni să gândească astfel şi în ceea ce priveşte organizarea unei biserici. Totuşi, pe baza Bibliei şi a principalelor doctrine baptiste, baptiştii insistă că numai Hristos este „responsabil” de biserica Sa şi că membrii trebuie să caute şi să urmeze voia lui Hristos pentru biserică.

Nu are pastorul autoritate asupra bisericii? Dar diaconii? Biblia arată că pastorii au roluri foarte importante în cadrul unei biserici (1 Timotei 3:1-7). Totuşi, aceste roluri nu sunt unele de autoritate dictatorială, ci de slujire şi conducere spirituală, „nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au fost încredinţaţi” (1 Petru 5:2-3). Biblia arată că pastorii au responsabilităţi mari, iar membrii bisericii trebuie să respecte rolul lor de conducători slujitori şi să se raporteze la ei în aşa fel încât „să-şi facă lucrarea cu bucurie, şi nu suspinând” (Evrei 13:17). Biblia stabileşte, de asemenea, standarde înalte pentru diaconi (1 Timotei 3:8-13), însă diaconii trebuie să fie slujitori şi nu conducători ai bisericii.

Cum trebuie luate deciziile? Fiind autonome, bisericile baptiste diferă în modurile specifice în care iau decizii. Politica baptistă cere ca întreaga comunitate de membri să fie, în cele din urmă, responsabilă pentru deciziile luate pe baza voii lui Hristos pentru biserică. Totuşi, adesea nu este practic ca întreaga comunitate să fie implicată în fiecare decizie. De aceea, bisericile urmează o varietate de proceduri în desfăşurarea activităţilor administrative ale bisericii. Multe biserici formalizează aceste proceduri într-o constituţie şi într-un regulament intern.

În numeroase biserici, congregaţia deleagă comitetelor, pastorului şi/sau personalului responsabilitatea pentru anumite decizii. Aceştia aduc recomandări cu privire la problemele majore pentru aprobarea congregaţiei. Adesea, recomandările venite din partea comitetelor, a pastorului şi/sau a personalului sunt evaluate de diaconi înainte de a fi prezentate membrilor în cadrul unei adunări administrative.

În mod ideal, toţi membrii sunt încurajaţi să participe la adunările administrative. În multe biserici, aceste adunări au loc după un serviciu de închinare şi se desfăşoară periodic, de exemplu trimestrial. Adunări administrative speciale sunt organizate pentru probleme importante, precum votarea recomandării unui comitet privind alegerea unui nou pastor.

Nu este acest model de conducere ineficient? În anumite privinţe poate fi ineficient, însă este eficient deoarece îi implică pe toţi membrii în deciziile privind viaţa şi lucrarea bisericii. Datorită unei astfel de reprezentări, biserica este întărită, iar oamenii se simt mai implicaţi în viaţa bisericii decât s-ar simţi altfel. O biserică aflată în mâinile membrilor s-a dovedit a fi un mijloc eficient de împlinire a scopurilor unei biserici, precum evanghelizarea, ucenicizarea şi slujirea.

Concluzie

Această abordare a conducerii bisericii este în mod evident idealistă şi dificil de implementat. Următorul articol din această serie explorează unele dintre aceste dificultăţi. Baptiştii cred că, în ciuda dificultăţilor, trebuie să tindă spre obiectivul conducerii congregaţionale, deoarece aceasta urmează exemplul Noului Testament privind conducerea bisericii şi este cea mai potrivită în raport cu doctrinele biblice fundamentale pe care baptiştii le preţuiesc.

„Orice formă de conducere, alta decât democraţia, încalcă undeva domnia lui Hristos.”
E. Y. Mullins
The Axioms of Religion