Baptiștii: Este Membralitatea Regenerată a Bisericii în Pericol?
„Căci știți bine că niciun desfrânat, nici necurat, nici lacom – care este un închinător la idoli – nu are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.”
Efeseni 5:5
Idealul unei biserici de credincioși apare în mod constant în mărturisirile de credință baptiste. Teologii baptiști, pastorii și alți lideri de-a lungul secolelor nu au susținut niciun alt model decât acela al unei părtășii bisericești formate din persoane născute din nou. Acesta este idealul. Dar este aceasta realitatea?
Există dovezi ale declinului membralității regenerată a bisericii?
Distinsul istoric baptist William R. Estep a afirmat: „Baptiștii din Statele Unite sunt periculos de aproape de a-și pierde insistența asupra unei membralități regenerată a bisericii.”
Alți observatori ai vieții baptiste sunt de acord cu Estep și indică drept dovezi numărul mare de membri ai bisericii care nu mai locuiesc în comunitate, caracteristicile multor membri activi care nu se implică în viața bisericii, un nivel scăzut de sprijin financiar, puțin angajament față de evanghelizare, misiune și slujire, precum și un stil de viață evident contrar învățăturilor lui Isus.
Desigur, unele dintre aceste aspecte pot fi rezultatul altor condiții decât o stare neregenerată, cum ar fi o stare de „cădere” sau poate o imaturitate spirituală (1 Corinteni 3:1–3; Efeseni 4:11–16). Și, cu siguranță, numeroși membri ai bisericii sunt urmași devotați ai lui Hristos. Totuși, se pare că aceste aspecte nu ar exista într-o asemenea măsură dacă membrii bisericilor ar fi cu adevărat născuți din nou.
De ce a fost erodat idealul membralității regenerată a bisericii?
Deși astfel de condiții au existat într-o măsură sau alta încă din vremurile Noului Testament, dovezile par să indice că incidența lor este în creștere. Nu există o explicație simplă pentru această erodare aparentă a membralității regenerată. Cauzele variază de la o biserică la alta. În plus, nu toate bisericile sunt afectate în mod egal.
Un factor care contribuie la această erodare pare a fi atitudinea extrem de tolerantă care predomină în cultura noastră actuală. În viața bisericii, această atitudine se poate traduce astfel: „Nu este drept ca eu să judec dacă o persoană este mântuită sau pierdută și dacă este potrivită pentru a deveni membru al bisericii.” Drept urmare, unele biserici acceptă persoane ca membri fără o discuție profundă despre natura mântuirii și a membralității bisericești. O astfel de discuție este semnificativă, deoarece mântuirea este mai importantă decât membralitatea și, în mod ideal, ar trebui să o precede. O persoană poate cunoaște toate faptele despre Isus și răspunsurile „corecte” despre mântuire (cunoaștere intelectuală) fără a fi experimentat cu adevărat darul harului mântuirii în Hristos (cunoaștere a inimii).
Evaluarea stării spirituale a altora trebuie făcută cu rugăciune, umilință și discernământ. Isus a avertizat împotriva judecării altora atunci când propriile noastre păcate sunt mari (Matei 7:1–5; Ioan 8:1–11). O abordare fariseică, aspră, legalistă și superioară nu slujește bine cauza lui Hristos. Pe de altă parte, ignorarea accentului pus de Biblie pe importanța unei părtășii născute din nou care trăiește în ascultare de învățăturile lui Hristos aduce, de asemenea, prejudicii cauzei lui Hristos (1 Corinteni 5:9–13; Efeseni 5:1–7,27; 2 Tesaloniceni 3:14–15; Apocalipsa 2:18–22).
Însăși natura societății noastre adaugă provocări în menținerea unei membralități regenerată. De exemplu, într-o societate urbană și mobilă, adesea se cunosc puține lucruri despre persoanele care solicită membralitatea. Această situație, combinată cu reținerea membrilor bisericii de a judeca pe alții, crește probabilitatea ca persoane care nu au fost răscumpărate să fie acceptate ca membri.
Presiunea pentru creșterea numerică a membrilor este un alt factor invocat. C. E. Colton a observat din perspectiva unei păstoriri îndelungate: „Metodele de evanghelizare agresive ale unor zeloți bine intenționați duc la decizii de a se alătura bisericii fără o convertire autentică.”
Botezul copiilor foarte mici poate fi, de asemenea, o cauză. Unii copii pot solicita botezul din motive greșite; de fapt, oricine poate face acest lucru. Dar copiii par mai predispuși să dorească botezul pentru că prietenii lor sunt botezați sau pentru că simt presiune din partea părinților sau a învățătorilor de la școala duminicală. Desigur, unii copii pot înțelege foarte bine că au nevoie de Isus ca Mântuitor personal din cauza păcatului lor. Astfel, când copiii foarte mici solicită botezul, ei merită o consiliere atentă.
În trecut, multe biserici baptiste confruntau membrii cu privire la comportamente considerate contrare vieții creștine. Dacă aceștia nu se pocăiau, erau excluși din membralitate. Diverse pasaje biblice erau invocate pentru a susține o astfel de acțiune, precum Matei 18:15–20 și 1 Corinteni 5:9–13. Astăzi, bisericile tind să accentueze predicarea evanghelică, ucenicia și creșterea spirituală, invocând pasaje precum Galateni 6:1, Efeseni 4:1–5:21 și Iacov 5:19–20. Scopul ambelor abordări este o membralitate regenerată.
De ce ar trebui să ne îngrijoreze declinul membralității regenerată?
Declinul aparent al membralității regenerată ar trebui să ne îngrijoreze din mai multe motive.
Neglijarea unei învățături biblice atât de cruciale precum membralitatea regenerată poate indica o lipsă de angajament față de autoritatea Bibliei.
Baptiștii au susținut că biserica trebuie să fie o părtășie a credincioșilor-preoți. Creșterea spirituală este întărită prin părtășia cu alți credincioși-preoți. Când membrii bisericii nu sunt credincioși-preoți, părtășia nu este la fel de propice uceniciei creștine. Astfel, toți membrii au de suferit.
Baptiștii au afirmat, de asemenea, că Hristos este Domn nu doar al indivizilor, ci și al bisericilor. Guvernarea unei biserici baptiste trebuie să fie realizată de către membrii ei, sub domnia lui Hristos. Dacă membrii nu Îl recunosc pe Hristos ca Domn, deciziile vor fi luate, cel mai probabil, în afara voii lui Hristos. Aceasta înseamnă că biserica va deveni tot mai secularizată și lumească.
O astfel de biserică lumească probabil nu va acorda atenția cuvenită scopurilor centrale ale unei biserici, precum evanghelizarea, misiunea și slujirea. Astfel, unele dintre motivele fundamentale ale existenței unei biserici nu vor mai fi accentuate.
Ce se poate face pentru a realiza o biserică cu adevărat regenerată?
Realizarea unei biserici cu adevărat născute din nou este o provocare considerabilă. Cu toate acestea, se pot face anumite lucruri, rugăciunea fiind un ingredient esențial în tot ceea ce se întreprinde.
O biserică ar trebui să accentueze importanța unei membralități născute din nou, subliniind că experiența mântuirii trebuie să preceadă întotdeauna membralitatea. Fiecare persoană ar trebui să-și asume responsabilitatea evaluării propriei stări spirituale, răspunzând la întrebări precum: „Am experimentat cu adevărat mântuirea prin credința în Hristos?” și „Cresc eu spiritual ca și creștin?” Persoanele ar trebui îndemnate să caute consiliere spirituală dacă răspunsul este „nu”.
O biserică ar trebui să stabilească un proces pătrunzător, plin de discernământ și iubire, care să evalueze dacă persoanele care solicită membralitatea dau dovezi ale nașterii din nou.
O biserică ar trebui, de asemenea, să mențină un curs eficient pentru noii membri și cei care doresc să devină membri, în care să se predea planul mântuirii, importanța maturității creștine și așteptările față de membrii bisericii. Un astfel de curs ar trebui să fie destinat atât celor care se alătură prin mărturisirea credinței, cât și celor care vin prin scrisoare sau declarație.
Concluzie
Trebuie să facem tot ce ne stă în putință, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a atinge idealul biblic al unei biserici născute din nou. Eșecul de a încerca va avea consecințe grave pentru indivizi, biserici și pentru înaintarea cauzei lui Hristos.
„Baptiștii din Statele Unite sunt periculos de aproape de a-și pierde insistența asupra unei membralități regenerată a bisericii.”
William R. Estep
De ce Baptiști?


